Simptome frecvente ale bolilor de oase

Oasele reprezinta un tesut viu care se regenereaza pe intreaga durata a vietii unui om, dupa varsta de 20 de ani, organismul incepand sa produca mai putin tesut osos decat pierde.

In general, oasele sunt afectate de doua tipuri frecvente de boli: osteoporoza si boala Paget.

Bolile oaselor sunt generate de virusi, de lipsa masei musculare puternice, precum si de probleme genetice.

Boala Paget are o evolutie indelungata care determina cresterea anormala a oaselor.

Tesutul osos este inlocuit in permanenta prin reconstructie osoasa, astfel, in stadiile initiale ale bolii, este distrus si absorbit de corp mult mai repede decat in mod firesc.

Pentru mentinerea ritmului distructiei osoase, organismul creste viteza procesului de reconstructie, insa tesutul nou este slab si fragil, conducand foarte repede la rupturi osoase.

Boala Paget este frecventa in randul persoanelor peste 50 de ani si, mai rar, la persoanele sub 40. Boala se manifesta diferit la fiecare individ, putandu-se localiza oriunde in sistemul osos. Persoanele afectate se pot confrunta cu durere, oase deformate, afectiuni ale cartilagiilor si rupere de oase. Cu timpul, simptomele devin mai puternice, insa boala nu se extinde si la alte oase in afara celui afectat.

Osteoporoza reprezinta o alta afectiune frecvent intalnita si semnifica “os poros”. Este cauzata de reducerea densitatii minerale osoase asociate cu compromiterea structurii osoase trabeculare, predispunand osul la fractura in urma unui traumatism de intensitate mica sau chiar in lipsa oricarui tip de traumatism.

De regula, simptomele nu sunt evidente, femeile fiind mai predispuse la boala, in special in perioada de menopauza. In urma unui test de densitate mineral a oaselor, se poate stabili un diagnostic precis.

Osteogeneza imperfecta duce la slabirea si fracturarea oaselor, uneori chiar si din cauza unui simplu stranut sau tusit. Printre simptomele bolii se regasesc slabirea muschilor, pierderea auzului sau dantura fragile.

Afectiunea se manifesta diferit de la o persoana la alta, insa principalele semne sunt oasele deformate si trupul mic, zona alba a ochilor devine albastra, mov sau gri, fata devine triunghiulara, coloana vertebrala se deformeaza, apar probleme de respiratie.

In general, afectiunea nu se poate identifica cu un singur test, fiind necesara evaluarea istoricului medical al familiei, examenul fizic si radiografia.