Diagnosticarea si tratarea apei la genunchi

Apa la genunchi apare prin crearea unui surplus de lichid la nivelul articulatiei genunchiului, ca urmare a unei afectiuni, a unor leziuni sau traumatisme. Pentru a preveni aparitia apei la genunchi, se recomanda tratarea afectiunilor sau a traumatismelor care pot favoriza crearea ei si adoptarea unor masuri de siguranta precum utilizarea unui bandaj elastic sau a unor orteze pentru protejarea articulatiei.

Diagnosticarea apei la genunchi se realizeaza in urma unor teste variate precum:

-          Radiografia, in cadrul careia se urmareste identificarea unei potentiale forme de artrita sau a fracturilor si oaselor dislocate.

-          Imagistica prin rezonanta magnetica, prin care se pot depista anomaliile osoase sau articulare, precum rupturi ale ligamentelor, tendoanelor sau cartilajelor.

-          Artrocenteza, proces prin care se extrage lichidul din interiorul articulatiei pentru analiza celulelor, a culturilor de bacterii si analiza cristalelor de acid uric sau calciu pirofosfat dihirdrat din guta si pseudoguta.

-          Testele de sange prin care se determina numarul de celule albe, rata de sedimentare a eritrocitelor si nivelul proteinei C reactive sau al acidului uric. Aceste teste se efectueaza daca genunchiul este tumefiat si rosu, simptome ale artritei reumatoide sau artritei cu cristale, precum pseudoguta sau infectia articulara.

In cazul in care nu este tratata corespunzator, apa la genunchi poate duce la limitarea mobilitatii articulatiei genunchiului si inclusiv la distrugerea articulatiei si extinderea infectiei pana la os.

In cazul in care apa la genunchi este determinata de osteoartrita, se recomanda eliminarea lichidului articular pentru a ameliora presiunea exercitata de acumularea de lichid. In urma extragerii lichidului sinovial, se injecteaza un corticosteroid pentru a trata inflamatia.

In cazul gutei si pseudogutei, depozitele de acid uric si cristalele de calciu fosfat dihidrat pot cauza inflamatia articulatiilor si a tesuturilor moi. Se apeleaza la injectarea unor substante corticosteriode sau antiinflamatoare nesteroidiene. In crizele acute, se utilizeaza colchicina, iar in urma episoadelor acute se apeleaza la alopurinol, care are rolul de a diminua producerea de acid uric si de a preveni alte episoade de guta.

In cazul infectiilor, se prescrie tratament antibiotic, fiind nevoie de aspirari repetate ale articulatiei si, in unele cazuri, chiar de interventie chirurgicala.

In cazurile mai grave, se apeleaza la chirurgia artroscopica, prin care interiorul articulatiei este vizualizat si examinat de medicul ortoped cu ajutorul unui artroscop. Daca exista leziuni, acestea pot fi remediate cu ajutorul artroscopului.

Medicii apeleaza la inlocuirea articulatiei afectate daca aceasta este uzata si sustinerea greutatii corporale nu mai este posibila.