Ce trebuie sa stii despre vindecarea oaselor fracturate

Fracturile sunt intalnite cu o frecventa mai mare iarna, insa pot aparea oricand, fiind favorizate de neatentie, anumite afectiuni, varsta sau alti factori.

Fractura consta in discontinuitatea sau intreruperea la nivelul unui os ca urmare a unui traumatism. In crearea unei fracturi, au impact marimea, durata si directia fortelor care actioneaza asupra osului si modul in care acesta este solicitat. In general, fracturile sunt mai frecvente in cazul persoanelor active, intre 20 si 40 de ani, insa incidenta este crescuta si in cazul varstnicilor care se confrunta cu osteoporoza.

Diagnosticul se efectueaza pe baza examenului radiografic, iar tratamentul este ortopedic, chirurgical si recuperator.

Refacerea oaselor include stadiul inflamator, stadiul calusului fibrocartilaginos, stadiul calusului dur si procesul de remodelare osoasa sau de vindecare a fracturii. Ultima etapa poate dura de la cateva luni la cativa ani si se realizeaza sub influenta factorilor mecanici. Modul de recuperare este vital pentru vindecarea fracturii.

Recuperarea se face de obicei prin fizioterapie si gimnastica medicala, scopul fiind de a aseza capetele fracturate in acelasi ax. In cadrul interventiei chirurgicale se reaseaza capetele si se fixeaza prin anumite metode cu ajutorul unor tije, suruburi si placi, in functie de tipul si localizarea fracturii.

Dupa reconsolidarea oaselor, materialul metalic se elimina, fiind necesara recuperarea prin gimnastica medicala si fizioterapie.

In urma consultatiei la medicul ortoped, se pot efectua exercitii care includ miscari ale membrului imobilizat pentru a preveni atrofierea musculaturii si redoarea articulara si pentru a mari afluxul de sange si a grabi vindecarea. Aportul adecvat de vitamine din complexul B, vitamina E, expunerea regulata la soare pentru sinteza vitaminei D, precum si un aport suplimentar de calciu si magneziu sunt esentiale.

Specialistii mai recomanda, pentru membrul afectat, si baile cu decoct din radacina de tataneasa, care cresc viteza de formare a calusului.

Kinetoterapia este esentiala pentru redobandirea capacitatii functionale a membrului afectat si se efectueaza sub atenta indrumare a unui kinetoterapeut. In urma sedintelor de kinetoterapie, tonusul muscular si mobilitatea articulara cresc, iar miscarile isi recapata coordonarea si precizia.

Balneoterapia, in special cea bazata pe ape minerale clorurosodice, sulfuroase si termale, grabeste vindecarea.

Fizioterapia, masajul, impachetarile si aplicatiile externe pot ajuta la recuperare, daca nu au existat interventii chirurgicale.

Prevenirea fracturilor se face prin ingrijirea atenta a sistemului osos, adoptarea unei diete echilibrate si exercitii fizice regulate.