Cele mai frecvente cauze ale mersului schiopatat

Mersul uman consta intr-o miscare neteda si fluida prin care greutatea corpului se transfera de pe un picior pe altul, contactul cu solul avand loc doar pe parcursul a 20% din durata acestui proces. Restul de 80% din ciclul de mers este reprezentat de faza de balans constituita din acceleratie, balansare si deceleratie.

Mersul schioptat poate avea cauze variate care depind de varsta pacientului, tipul de tulburare de mers si localizarea anatomica a patologiei care il genereaza.

Cele mai frecvente cauze ale mersului schiopatat:

-          In general, anomalii ale mersului apar la persoanele care sufera de neuropatie periferica, caz in care mentinerea echilibrului este ingreunata si de afectiuni ale sistemului nervos central precum Alzheimer, Parkinson, boala Charcot-Marie-Tooth, scleroza multipla si miastenia gravis.

-          Exista si unele tratamente ortopedice corective care pot duce la un mers schioptat.

-          Procesele care afecteaza neuronii motorii, placile motorii, musculatura, structura osoasa sau articulatiile se manifesta prin schiopatat.

-          Afectiunile musculoscheletice ale extremitatilor inferioare si ale spatelui pot genera un mers schiopatat si pot fi atat traumatice, reumatologice, cat si infectioase sau inflamatorii.

-          Leziunile precum anoxia cerebrala si paralizia cerebrala, care afecteaza neuronii motori centrali sau paralizia nervilor periferici precum neuropatia motorie senzoriala ereditara sau paralizia peroneala post-traumatica.

Simptome frecvente care insotesc mersul schiopatat:

-          Febra, frisoane;

-          Redoare matinala, care poate indica artrita juvenila;

-          Momente ale zilei cand simptomele se accentueaza;

-          Dureri pe durata noptii, care pot indica osteom osteoid sau neoplasme osoase;

-          Infectii ale tractului respirator, care pot indica artrita reactiva cu streptococi si sinovita tranzitorie;

-          Durere musculara, ligamentara, echimoze, durere locala;

-          Durere articulara cauzata de o afectiune locala sau prin iradiere;

-          Cronicitatea simptomelor; simptome de lunga durata cauzate de boli neuromusculare;

-          Dureri accentuate de suprautilizare, fractura de stres sau sindrom de hipermobilitate;

-          Parestezie sau incontinenta cauzata de sindrom spinal acut;

-          Urina inchisa la culoare, care indica miozita;

-          Echimoze cauzate de traume minore, scadere in greutate, durere osoasa cauzate de neoplazii sau boli infiltrative;

-          Anomalii ale tractului urinar, boala inflamatorie pelvina sau durere testiculara;

Tipurile de mers care determina mersul schiopatat

Mersul antalgic este cauzat de durere si de incercarea de a mentine greutatea, producand o inhibare a mersului normal si un pas scurt.

Mersul Trendelenburg apare cand trunchiul se balanseaza pe membrul inferior afectat. Este cauzat de slabiciune la nivelul abductorilor coapsei care sunt responsabili cu pastrarea echilibrului pelvisului.

Mersul stepat apare la persoanele cu leziuni ale nervilor peroneali sau cu afectiuni care favorizeaza slabiciunea muschiului tibial anterior.

Mersul pe varfuri apare atunci cand exista diferente de lungime a membrelor care duc la aparitia spasmelor musculare, dar si in caz de paralizie cerebrala sau tendon calcaian scurt.

Mersul saltat este un tip de mers incordat si apare ca urmare a durerilor de genunchi, a slabiciunii la nivelul cvadricepsilor sau a inflamatiei psoasului, cand flexia coapsei nu se realizeaza corespunzator.

Diagnosticare

Pentru diagnosticarea afectiunilor care duc la un mers anormal se efectueaza o serie de examene fizice, precum testul Galeazzi, care urmareste verificarea inaltimii genunchilor, testul FABER, in carul caruia medicul aduce presiune asupra genunchiului ipsilateral si testul Trendenleburg, in cadrul caruia se urmareste identificarea unor afectiuni articulare si neurologice.

Pentru ca diagnosticul sa poata fi exact, medicii efectueaza studii de laborator, hemoleucograma completa, teste de functie hepatica, urinoanaliza, radiografii ale membrelor inferioare, ale articulatiilor, scanare osoasa, ultrasonografia, scanarea tomografica si rezonanta magnetica pentru evaluarea afectiunilor oaselor si tesuturilor moi, artrocenteza etc.

Diagnosticul diferential cuprinde multiple afectiuni: artrita, durere de spate, apendicita, entorse, encefalita sau meningita, osteomielita, eritem multiform, fracturi, hemofilie, displazie de sold, osteosarcoma, osteocondrom, neuropatie periferica, guta, lupus eritematos, abces de psoas, siclemie, distrofie musculara, neoplasme medulare etc.

Tratament

In functie de diagnostic, tratamentul, durata si gradul de recuperare variaza. Pentru diminuarea durerilor, se recomanda ibuprofen si acetaminofen, precum si anestezice locale. In caz de fracturi si entorse sau alte tipuri de leziuni traumatice se recurge la imobilizare si repaus.